CE este frustrarea si CUM e ea BENEFICĂ pentru noi
Ai auzit în jurul tău de foarte multe ori că un prieten e foarte frustrat pentru că şeful nu-i recunoaşte meritele, că o prietenă e frustrată pentru că iubitul ei nu i-a telefonat de 8 Martie, că mama ta se simte frustrată pentru că tu o ignori când îţi vorbeşte
şi chiar şi tu eşti astăzi aşa, pentru că, eu, trecând pe la tine pe acasă, ţi-am luat din colțișorul tău personal un obiect valoros pentru tine, la care te uiţi cu drag în fiecare zi şi care-ţi conferă un sentiment de confort şi linişte de fiecare dată când îl priveşti.
Cum te simţi când ajungi acasă şi observi că nu mai e acolo unde-l ştiai de mult timp, îl cauţi frenetic peste tot şi nu-l mai găseşti? FRUSTRAT… E limpede că fiecare dintre noi ne lovim zilnic de frustrare, chiar de mai multe ori pe zi…ufff…ce să fie oare mai exact ceea ce noi trăim aşa de des, adică Frustrarea? Frustrarea e un fenomen complex de dezechilibru emoţional (care poate fi tranzitoriu sau stabil, ca durată de timp) care apare ca urmare a nerealizării unei dorinţe, a opririi satisfacerii unei nevoi sau a deprivării tale de ceva ce îşi aparţinea anterior. Cam de la ce vârstă crezi că o trăieşti? Poate te surprinde, dar încercăm frustrarea chiar din momentul venirii noastre pe lume, când ne trezim dintr-un mediu preponderant acvatic :-), expulzaţi într-un mediu în care procesul respiraţiei e sursa noastră vitală! Dacă privim longevitatea fenomenului frustrării, vechi de când am venit noi pe lume, am putea să ne gândim că suntem cu toţii nişte frustraţi acum, când citim aceste rânduri…da, de unde! Haideţi să vedem Cu ce ne-a ajutat în de lungul dezvoltării noastre frustrarea şi cu ce ne va ajuta de acum încolo…păi, în momentul în care bebeluşul mic, înfometat plângea pentru că mama nu era lângă el să-i satisfacă pofta, în timp, el şi-a găsit singurel, prin propriile sale capacităţi de adaptare la frustrare puterea ca,de exemplu, în 15 ani, când vine de la şcoală înfometat, să nu înceapă să plângă în faţa blocului de foame, ci să reușească să ajungă până în casă, unde după ce se schimbă şi se spală, să-şi încălzească mâncarea , să şi-o pună în farfurie şi de abia atunci să mănânce (există şi varianta în care unii să mănânce din castron neîncălzit, dar nu ne referim aici la ei ☺). Ce s-a întâmplat cu bebeluşul descris mai sus? Datorită mecanismelor proprii de adaptare la frustrare, s-a maturizat şi a descoperit mijloace personale de a face faţă frustrării. Astfel, peste trei ani, când îi va plăcea o fată nespus şi când o va invita în oraş iar aceasta îl va refuza, el nu va începe să plângă instant şi să dea cu năduf din mâini şi din picioare pentru că nevoia nu îi e satisfăcută imediat ce i se declanşează, ci, poate, o va întreba care este următoarea dată când ea consideră că ar putea ieşi împreună. Exemplele prin care trăirea frustrării ne ajută să dezvoltăm mecanisme nenumărate de a-i face faţă şi de a ne adapta acestui sentiment disconfortant, sunt nenumărate. După mine, e important pentru noi să înţelegem că, această frustrate cu care ne întâlnim zilnic ne ajută să învăţăm cum să descoperim în interiorul nostru modalităţi ingenioase de a depăşi cu bine contextul frustrant, de a ne adapta lui, de a-i face faţă, ne provoacă efectiv să găsim nenumărate soluţii în interiorul fiinţei noastre! Datorită provocării la care ne supune frustrarea, în noi se produce o maturizare! Da! Frustrarea e primul pas spre Maturizare!!! Dacă nu mă credeţi, imaginaţi-vă cum se va descurca copilul, adolescentul şi mai târziu adultul care a trăit într-un mediu în care toate dorinţele i-au fost imediat satisfăcute de către cei din jurul lui! ?Cum va primi el prima zi de şcoală în care colegii lui îi vor lua caieţelele în joacă şi le vor rupe din neatenţie? Nu va fi şocat şi zguduit?! Cum se va simţi adolescent fiind, când profesorul îl va numi pe un altul să răspundă, cu toate că şi el se anunţase pentru răspuns? Deznădăjduit, poate oropsit şi nedreptăţit? Frustrarea e ceva bun pentru noi! Ei da, dragii mei, bucuraţi-vă de momentele în care sunteţi frustraţi pentru că, chiar în secunda următoare, voi aţi mai descoperit o modalitate de a face faţă frustrării, adică, v-aţi mai maturizat cu 0, 0001% ☺!!! Personal, vă sugerez să nu evitaţi situaţiile în care v-aţi putea simţi frustraţi, ci să le confruntaţi, astfel, veţi fi uimiţi să descoperiţi câtă valoare adăugată vă aduce personal şi câte aveţi de învăţat ulterior din urma procesului vostru propriu de a face faţă frustrării! Vă sfătuiesc totuşi ,în urma lecturării acestui articol, să evitaţi să vă căutaţi zilnic contexte în care să vă auto frustraţi cu speranţa că, după o lună de frustrări continue, veţi fi mai maturi cu 30 % ;-)! Voi ce credeţi despre beneficiile pe care ni le aduce frustrarea? Consideraţi că există, cum le-aţi prezenta? Aştept să-mi împărtăşiţi experienţe în care aţi trăit frustrări care v-au maturizat sau..poate că nu?
şi chiar şi tu eşti astăzi aşa, pentru că, eu, trecând pe la tine pe acasă, ţi-am luat din colțișorul tău personal un obiect valoros pentru tine, la care te uiţi cu drag în fiecare zi şi care-ţi conferă un sentiment de confort şi linişte de fiecare dată când îl priveşti.
Cum te simţi când ajungi acasă şi observi că nu mai e acolo unde-l ştiai de mult timp, îl cauţi frenetic peste tot şi nu-l mai găseşti? FRUSTRAT… E limpede că fiecare dintre noi ne lovim zilnic de frustrare, chiar de mai multe ori pe zi…ufff…ce să fie oare mai exact ceea ce noi trăim aşa de des, adică Frustrarea? Frustrarea e un fenomen complex de dezechilibru emoţional (care poate fi tranzitoriu sau stabil, ca durată de timp) care apare ca urmare a nerealizării unei dorinţe, a opririi satisfacerii unei nevoi sau a deprivării tale de ceva ce îşi aparţinea anterior. Cam de la ce vârstă crezi că o trăieşti? Poate te surprinde, dar încercăm frustrarea chiar din momentul venirii noastre pe lume, când ne trezim dintr-un mediu preponderant acvatic :-), expulzaţi într-un mediu în care procesul respiraţiei e sursa noastră vitală! Dacă privim longevitatea fenomenului frustrării, vechi de când am venit noi pe lume, am putea să ne gândim că suntem cu toţii nişte frustraţi acum, când citim aceste rânduri…da, de unde! Haideţi să vedem Cu ce ne-a ajutat în de lungul dezvoltării noastre frustrarea şi cu ce ne va ajuta de acum încolo…păi, în momentul în care bebeluşul mic, înfometat plângea pentru că mama nu era lângă el să-i satisfacă pofta, în timp, el şi-a găsit singurel, prin propriile sale capacităţi de adaptare la frustrare puterea ca,de exemplu, în 15 ani, când vine de la şcoală înfometat, să nu înceapă să plângă în faţa blocului de foame, ci să reușească să ajungă până în casă, unde după ce se schimbă şi se spală, să-şi încălzească mâncarea , să şi-o pună în farfurie şi de abia atunci să mănânce (există şi varianta în care unii să mănânce din castron neîncălzit, dar nu ne referim aici la ei ☺). Ce s-a întâmplat cu bebeluşul descris mai sus? Datorită mecanismelor proprii de adaptare la frustrare, s-a maturizat şi a descoperit mijloace personale de a face faţă frustrării. Astfel, peste trei ani, când îi va plăcea o fată nespus şi când o va invita în oraş iar aceasta îl va refuza, el nu va începe să plângă instant şi să dea cu năduf din mâini şi din picioare pentru că nevoia nu îi e satisfăcută imediat ce i se declanşează, ci, poate, o va întreba care este următoarea dată când ea consideră că ar putea ieşi împreună. Exemplele prin care trăirea frustrării ne ajută să dezvoltăm mecanisme nenumărate de a-i face faţă şi de a ne adapta acestui sentiment disconfortant, sunt nenumărate. După mine, e important pentru noi să înţelegem că, această frustrate cu care ne întâlnim zilnic ne ajută să învăţăm cum să descoperim în interiorul nostru modalităţi ingenioase de a depăşi cu bine contextul frustrant, de a ne adapta lui, de a-i face faţă, ne provoacă efectiv să găsim nenumărate soluţii în interiorul fiinţei noastre! Datorită provocării la care ne supune frustrarea, în noi se produce o maturizare! Da! Frustrarea e primul pas spre Maturizare!!! Dacă nu mă credeţi, imaginaţi-vă cum se va descurca copilul, adolescentul şi mai târziu adultul care a trăit într-un mediu în care toate dorinţele i-au fost imediat satisfăcute de către cei din jurul lui! ?Cum va primi el prima zi de şcoală în care colegii lui îi vor lua caieţelele în joacă şi le vor rupe din neatenţie? Nu va fi şocat şi zguduit?! Cum se va simţi adolescent fiind, când profesorul îl va numi pe un altul să răspundă, cu toate că şi el se anunţase pentru răspuns? Deznădăjduit, poate oropsit şi nedreptăţit? Frustrarea e ceva bun pentru noi! Ei da, dragii mei, bucuraţi-vă de momentele în care sunteţi frustraţi pentru că, chiar în secunda următoare, voi aţi mai descoperit o modalitate de a face faţă frustrării, adică, v-aţi mai maturizat cu 0, 0001% ☺!!! Personal, vă sugerez să nu evitaţi situaţiile în care v-aţi putea simţi frustraţi, ci să le confruntaţi, astfel, veţi fi uimiţi să descoperiţi câtă valoare adăugată vă aduce personal şi câte aveţi de învăţat ulterior din urma procesului vostru propriu de a face faţă frustrării! Vă sfătuiesc totuşi ,în urma lecturării acestui articol, să evitaţi să vă căutaţi zilnic contexte în care să vă auto frustraţi cu speranţa că, după o lună de frustrări continue, veţi fi mai maturi cu 30 % ;-)! Voi ce credeţi despre beneficiile pe care ni le aduce frustrarea? Consideraţi că există, cum le-aţi prezenta? Aştept să-mi împărtăşiţi experienţe în care aţi trăit frustrări care v-au maturizat sau..poate că nu? 
