"Pretuirea vietii a reprezentat o chintesenta culturala a multor civilizatii. Miturile creatiei sunt modele de intelepciune, indiferent de timpul si locul unde au aparut pe Terra, dar aparitia vietii este in indisolubila legatura cu disparitia si reinnoirea ei. Moartea se impune ca un element necesar
pentru perpetuarea naturii si a umanitatii. Exista doar nemurirea Divinitatii, care este legata de cea a unui Univers fara sfarsit, uneori greu de imaginat si imposibil de perceput la modul concret. Sub veghea nemuririi se consuma, in viata de zi cu zi, cate o portie de moarte”. Suicidul este, daca putem spune, punctul maxim al disperarii, moment in care putem ajunge sa savarsim cel mai mare pacat impotriva lui Dumnezeu, atentand astfel, la darul sacru al Vietii"